Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Dar
Dar, substantiv neutru
Sinonime: cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare.

Dar, adverb
Sinonime: da, desigur, fireşte.

Dar, adverb interogativ
Sinonime: oare? păi?

Dar, conjuncție
Sinonime: altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.  
Dara
Dara, substantiv feminin
Sinonime: tas, tară, cusur, hibă.

Dâră, substantiv
Sinonime: dungă, linie, urmă, (regional) şarampoi, (rar, figurat) brazdă; rază.  
Dărab
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.  
Daraban
Daraban, substantiv
Sinonime: dorobanţ; (argou) gardian.  
Darabană
Darabană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: tobă, roată.  
Darac
Darac, substantiv neutru
Sinonime: ragilă, becelă, dărăcitor, scărmănătoare. (regional) pieptene, (Transilvania şi Banat) drâglu, (Transilvania) hecelă, huci, cardă.  
Dărăci
Dărăci, verb
Sinonime: a scărmăna, a pieptăna, a carda, (Oltenia, Banat şi Transilvania) a drâgla, (Transilvania) a hecela.  
Dărăcire
Dărăcire, substantiv
Sinonime: dărăcit, pieptănare, scărmănare, cardare.  
Dărăcit
Dărăcit, adjectiv
Sinonime: pieptănat, scărmănat, cardat.

Dărăcit, substantiv
Sinonime: dărăcire.  
Dărăcitor
Dărăcitor, substantiv
Sinonime: darac.  
Dârâi
Dârâi, verb
Sinonime: a zgâria.  
Dărâma
Dărâma, verb
Sinonime: a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dărâmare
Dărâmare, substantiv
Sinonime: demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.  
Dărâmat
Dărâmat, adjectiv
Sinonime: demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.

Dărâmat, substantiv
Sinonime: prăbuşire, surpare.  
Dărâmătură
Dărâmătură, substantiv feminin
Sinonime: surpătură, mină.  
Darămite
Darămite, conjuncție
Sinonime: dar, dar încă, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum.  
Dărăpăna
Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dărăpănare
Dărăpănare, substantiv
Sinonime: ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.  
Dărăpănat
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime: ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.  
Dărăpănător
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  
Dărăpănătură
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime: ruină; hardughie, şandrama, baracă.  
Daraveră
Daraveră, substantiv feminin
Sinonime: bucluc, încurcătură, păţanie, necaz, belea, proces; treburi, interese, afaceri; negustorie.  
Dârdâi
Dârdâi, verb
Sinonime: a tremura, a clănţăni, a cutremura; a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni.  
Dârdâială
Dârdâială, substantiv
Sinonime: tremurătură, clănţănit; flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie.  
Dârdâit
Dârdâit, substantiv
Sinonime: tremurătură, clănţănit; flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie.  
Dârdală
Dârdală, substantiv
Sinonime: amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare; om flecar, om de nimic; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  
Dârdoră
Dârdoră, substantiv
Sinonime: toi, zor; belea, bucluc, încurcătură, necaz; spaimă.  
Dare
Dare, substantiv feminin
Sinonime: bir, impozit, contribuţie, (învechit) dajdie, adet; trasare; (dare de seamă) raport, referat, situaţie, (prin Transilvania) sămădaş, (învechit) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism învechit) predstavlenie.  
Dârî
Dârî, substantiv
Sinonime: (popular) a călca lăsând dâre.  
Dârjală
Dârjală, substantiv
Sinonime: bâtă, băț, ciomag, coadă, manivelă, măciucă, mâner, nuia, par, prăjină, toartă.  
Website, versiune anterioară: http://dictoo.eu/dexx/



Copyright © 2011-2014 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Ikoula
VPS dédié | Achat Nom de domaine
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie