Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Vanitate (vanități)
Vanitate (vanități), substantiv
Sinonime: ambiție neîntemeiată, aroganță, fatuitate, gloriolă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, ostentație, pretenție, suficiență, trufie, țanțoșie; (la plural) deșertăciune, futilitate, himeră, inanitate, insignifianță, inutilitate, zădărnicie.  

Deşertăciune
Deşertăciune, substantiv feminin
Sinonime: orgoliu, vanitate, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (învechit) mişelie, nimicie.  
Fală
Fală, substantiv feminin
Sinonime: trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, mândrie; strălucire, măreţie, pompă, grandoare, mărire, solemnitate, maiestate; glorie, faimă, renume, cinste.  
Infatuare
Infatuare, substantiv feminin
Sinonime: îngâmfare, înfumurare, trufie, orgoliu, vanitate, mândrie.  
Înfumurare
Înfumurare, substantiv feminin
Sinonime: îngâmfare, mândrie, orgoliu, aroganţă, vanitate, prezumţie, închipuire.  
Îngâmfare
Îngâmfare, substantiv feminin
Sinonime: trufie, orgoliu, mândrie, vanitate, fudulie, fală.  
Mândreţe
Mândreţe, substantiv feminin
Sinonime: aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrenie, mândrie, minunăție, minune, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.  
Orgoliu
Orgoliu, substantiv neutru
Sinonime: mândrie, îngâmfare, vanitate, trufie, aroganţă.  
Pohfală
Pohfală, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: aroganță, cinste, cinstire, elogiu, fală, fast, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, laudă, lux, măreție, mărire, mândrie, omagiu, orgoliu, pompă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, semeție, slavă, slăvire, somptuozitate, splendoare, strălucire, trufie, vanitate, (variantă) pofală.  
Prezumţie
Prezumţie, substantiv feminin
Sinonime: aroganță, bănuială, fală, fatuitate, fudulie, gloriolă, impertinență, infatuare, insolență, ipoteză, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, opinie, orgoliu, presentiment, presupunere, semeție, sfruntare, suficiență, supoziţie, supraapreciere, supraestimare, suspiciune, trufie, tupeu, vanitate; (variante) prezumpție, prezumțiune.  
Zadar
Zadar, substantiv neutru
Sinonime: inutilitate, zădărnicie, vanitate.  
Zădărnicie
Zădărnicie, substantiv feminin
Sinonime: nefolos, inutilitate, deşertăciune; vanitate, trufie, îngâmfare, ambiţie.  
Gât
Gât, substantiv neutru
Sinonime: duşcă, gâtlan, gâtlej, grumaz, înghițitură, măsea, tub, țeavă, (popular) junghetură, (regional şi familiar) guşă, (regional) bucea, burlui; înfumurare, trufie, vanitate.  
Autosatisfacție
Autosatisfacție, substantiv
Sinonime: mulțumire de sine; vanitate.  
Fălnicie
Fălnicie, substantiv
Sinonime: aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.  
Făloşenie
Făloşenie, substantiv
Sinonime: aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.  
Făloşie
Făloşie, substantiv
Sinonime: aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.  
Mondenitate
Mondenitate, substantiv
Sinonime: vanitate mondenă; frivolitate, futilitate, snobism.  
Inanitate
Inanitate, substantiv
Sinonime: deșertăciune, futilitate, inutilitate, vanitate, zădărnicie.  
Superficialitate
Superficialitate, substantiv
Sinonime: frivolitate, futilitate, lipsă de adâncime, lipsă de profunzime, lucru superficial, ușurătate, uşurinţă, vanitate.  
Inutilitate
Inutilitate, substantiv
Sinonime: balivernă, deşertăciune, futilitate, inanitate, ineficacitate, lipsă de utilitate, (învechit) mişelie, neutilitate, nimic, nimicie, nimicnicie, redundanţă, vanitate, zădărnicie.  
Ineficacitate
Ineficacitate, substantiv
Sinonime: futilitate, impotență, inanitate, incapacitate, inutilitate, lipsă de eficacitate, neeficacitate, sterilitate, vanitate, zădărnicie.  
Preaînălţime
Preaînălţime, substantiv
Sinonime: aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.  
Gloriolă
Gloriolă, substantiv
Sinonime: aroganță, glorie deșartă, suficiență, vanitate.  
Morgă
Morgă, substantiv
Sinonime: institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.  
Website, versiune anterioară: http://dictoo.eu/dexx/



Copyright © 2011-2014 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Ikoula
VPS dédié | Achat Nom de domaine
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie