Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Des
Des, adverb
Sinonime: adesea, repetat, de multe ori, frecvent, grăbit, iute, rapid.

Des, adjectiv
Sinonime: adânc, apropiat, bătut, bogat, compact, frecvent, grăbit, iute, rapid, repetat.  
Desagă
Desagă, substantiv
Sinonime: traistă, paporniţă, tăgârță.  
Desăgi
Desăgi, verb
Sinonime: a burduşi, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi.  
Desăgior
Desăgior, substantiv
Sinonime: (popular) desăguță.  
Deşănţare
Deşănţare, substantiv
Sinonime: corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Deşănţat
Deşănţat, adjectiv
Sinonime: obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.  
Deşănţat (deşănţată)
Deşănţat (deşănţată), adjectiv
Sinonime: dezordonat, dezmăţat, ciudat, straniu, deşucheat, destrăbălat.  
Desărcina
Desărcina, verb
Sinonime: a descăuna, a elibera, a scoate.  
Desărcinare
Desărcinare, substantiv
Sinonime: descăunare, eliberare, scoatere.  
Desăvârşi
Desăvârşi, verb
Sinonime: a perfecţiona; a înfăptui, a săvârşi, a împlini, a îndeplini, a (se) realiza; a încheia, a sfârşi, a termina.  
Desăvârşire
Desăvârşire, substantiv
Sinonime: perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.  
Desăvârşit (desăvârşită)
Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime: deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.  
Descâlci
Descâlci, verb
Sinonime: a descurca, a lămuri, a limpezi, a elucida, a clarifica, a desluşi, a explica, a preciza.  
Descâlcire
Descâlcire, substantiv
Sinonime: clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare.  
Descăleca
Descăleca, verb
Sinonime: a descălica, a veni jos, a se lăsa jos, a coborî, a se da jos de pe cal, (învechit) a pedestri; a face un popas, a poposi; a întemeia o țară.  
Descălecare
Descălecare, substantiv
Sinonime: coborâre de pe cal; (istorie) (învechit) aşezământ, descălecat, descălecătoare.  
Descălecat
Descălecat, substantiv
Sinonime: descălecare, descălicat; întemeiere, colonizare.  
Descălecătoare
Descălecătoare, substantiv
Sinonime: descălecare, descălicătoare.  
Descălecător
Descălecător, substantiv
Sinonime: întemeietor, descălicător.  
Descălecătură
Descălecătură, substantiv
Sinonime: descălecare, întemeiere.  
Descălica
Descălica, verb
Sinonime: a descăleca.  
Descălicare
Descălicare, substantiv
Sinonime: descălecare.  
Descălicat
Descălicat, substantiv
Sinonime: descălecat.  
Descalifica
Descalifica, verb
Sinonime: a dezonora, a înjosi; a detrona, a retrograda, a declasa.  
Descălţa
Descălţa, verb
Sinonime: a scoate, a trage, (regional) a desculţa.  
Descălţare
Descălţare, substantiv
Sinonime: descălţat, scoatere, tragere.  
Descălţat
Descălţat, adjectiv
Sinonime: desculţ, cu picioarele goale.

Descălţat, substantiv
Sinonime: descălţare.  
Descânta
Descânta, verb
Sinonime: a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.  
Descântat
Descântat, substantiv
Sinonime: farmec, magie, vrajă.  
Descântătoare
Descântătoare, substantiv
Sinonime: vrăjitoare.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/




Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie