Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Desfrâu
Desfrâu, substantiv neutru
Sinonime: dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate; orgie, bacanală.  

Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
Desfătare
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Desfrânare
Desfrânare, substantiv feminin
Sinonime: destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.  
Exces
Exces, substantiv neutru
Sinonime: exagerare, abuz, necumpătare, abundență, desfrâu, preaplin, excedent, extremism, prodigalitate, redundanță, sațietate, suplement, supraabundență, surplus.  
Libertinaj
Libertinaj, substantiv neutru
Sinonime: desfrâu, destrăbălare, desfrânare, depravare, imoralitate.  
Orgie
Orgie, substantiv feminin
Sinonime: petrecere, dezmăţ; desfrâu, stricăciune morală, imoralitate.  
Perdiţie
Perdiţie, substantiv feminin
Sinonime: pierzanie, (figurat) depravare, viciere, desfrâu, corupţie, decădere, prăbuşire, periciune.  
Pierzanie
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, prăpăd, catastrofă, ruină, prăbuşire, năruire; disperare, durere, suferinţă, jale, amărăciune; decădere, degradare, desfrâu, perdiţie, corupţie, depravare, imoralitate.  
Prostituţie
Prostituţie, substantiv feminin
Sinonime: desfrâu, corupţie; (figurat) înjosire, degradare, terfelire, murdărire, decădere.  
Uzură
Uzură, substantiv feminin
Sinonime: degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.  
Viciu
Viciu, substantiv neutru
Sinonime: defect, cusur, neajuns, lipsă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare, corupţie.  
Licenţă (licenţe)
Licenţă (licenţe), substantiv feminin
Sinonime: autorizaţie, permis, brevet, patentă; desfrâu, exces, imoralitate, desfrânare, poftă, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate; (locuțiune, licenţă poetică) abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii.  
Lascivitate
Lascivitate, substantiv
Sinonime: (livresc) lubricitate; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate, desfrânare, desfrâu.  
Salacitate
Salacitate, substantiv
Sinonime: bestialitate, senzualitate, curvie, desfrânare, desfrâu, lubricitate, lascivitate.  
Lubricitate
Lubricitate, substantiv
Sinonime: lascivitate, amoralitate, desfrâu, depravare, desfrânare, imoralitate, curvie, sadism, salacitate, senzualitate excesivă, obscenitate.  
Curvie
Curvie, substantiv
Sinonime: prostituţie, viață desfrânată, desfrâu; (popular) curvăsărie.  
Demoralizare
Demoralizare, substantiv
Sinonime: descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.  
Deprava
Deprava, verb
Sinonime: a se corupe, a deveni depravat, a trăi în desfrâu, a se desfrâna, a se destrăbăla, a se strica.  
Depravare
Depravare, substantiv
Sinonime: corupere, corupţie, blestemăție, desfrâu, depravațiune.  
Descompunere
Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  
Desfrâna
Desfrâna, verb
Sinonime: a corupe; a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se deprava, a se destrăbăla; a se strica.  
Destrăbăla
Destrăbăla, verb
Sinonime: a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.  
Destrăbălare
Destrăbălare, substantiv
Sinonime: corupţie, desfrâu, dezmăț.  
Deşănţare
Deşănţare, substantiv
Sinonime: corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  
Bacanală
Bacanală, substantiv
Sinonime: desfrâu, desfrânare, destrăbălare, dezmăț, orgie, petrecere indecentă; (la plural) saturnalii, saturnale.  
Pierzare
Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  
Putrejune
Putrejune, substantiv
Sinonime: (învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.  
Corupțiune
Corupțiune, substantiv
Sinonime: adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.  
Disipație
Disipație, substantiv
Sinonime: cheltuială nechibzuită, exces, prodigalitate; desfrâu, dezmăț, licență, perdiție; (figurat) neatenție; disipare.  
Website, versiune anterioară: http://dictoo.eu/dexx/


loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Ikoula
VPS dédié | Achat Nom de domaine
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie