Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Disc (discuri)
Disc (discuri), substantiv neutru
Sinonime: cerc, placă circulară, roată; album, CD, LP; (informatică) dischetă, disc dur; taler, (învechit) taier; (biologie) (disc embrionar) bănuţ, (prin Moldova) ban.  
Discepol
Discepol, substantiv (învechit)
Sinonime: discipol, elev, învățăcel, ucenic, (învechit) disciplu, (învechit) discipul, (învechit) disțipol, (învechit) disțipul, (livresc) cirac.  
Discernământ
Discernământ, substantiv
Sinonime: circumspecție, clarviziune, comprehensiune, intelecție, judecată, perspicacitate, rațiune, sagacitate.  
Discerne
Discerne, verb
Sinonime: a deosebi, a distinge, a delimita.  
Dischinezie
Dischinezie, substantiv
Sinonime: (medicină) apraxie, distonie, paralizie incompletă.  
Disciplină
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime: ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.  
Disciplinat
Disciplinat, adjectiv
Sinonime: docil, guvernabil, ordonat, regulat.  
Discipol
Discipol, substantiv masculin
Sinonime: adept, catehumen, condiscipol, învăţăcel, elev, ucenic, novice, (livresc) cirac, (învechit) şcolar, panegirist, partizan, zelator; (livresc) acolit.  
Discipul
Discipul, substantiv
Sinonime: discipol.  
Disconfort
Disconfort, substantiv
Sinonime: inconfort, lipsă de confort; stare de nesiguranță, stare de insatisfacție.  
Discontare
Discontare, substantiv
Sinonime: cont, situație de venituri și cheltuieli, socoteală.  
Discontinuitate
Discontinuitate, substantiv
Sinonime: lipsă de continuitate, intermitenţă, întrerupere, sporadicitate, suspensie.  
Discontinuu (discontinuă)
Discontinuu (discontinuă), adjectiv
Sinonime: cu întreruperi, cuantificat, discret, episodic, inegal, intermitent, iregular, întrerupt, larvat, lipsit de continuitate, necontinuu, sacadat, sincopat, sporadic, variabil.  
Discord (discordă)
Discord (discordă), adjectiv
Sinonime: dezacordat, discordat, lipsit de armonie, neacordat, nearmonios.  
Discorda
Discorda, verb
Sinonime: a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi; a se dezacorda, a distona; a relaxa, a destinde.  
Discordant (discordantă)
Discordant (discordantă), adjectiv
Sinonime: nepotrivit, distonant, nearmonios, strident.  
Discordanţă
Discordanţă, substantiv
Sinonime: distonanță, dezacord, lipsă de armonie, nepotrivire.  
Discordare
Discordare, substantiv
Sinonime: neconcordanță, nepotrivire; (muzică) dezacordare.  
Discordat
Discordat, adjectiv
Sinonime: destins, relaxat, slăbit, neîntins, neîncordat; (muzică) dezacordat, (rar) destrunat, neacordat; (figurat) indispus, posomorât.  
Discordie
Discordie, substantiv feminin
Sinonime: neînţelegere, dezbinare, disensiune, dezacord, ceartă, vrajbă, zâzanie, dihonie.  
Discotecă (discoteci)
Discotecă (discoteci), substantiv feminin
Sinonime: cabaret, club, dancing.  
Discount
Discount, substantiv
Sinonime: deducere, deducție, rabat (comercial), reducere (de preț), reducție, remiză, risturnă.  
Discredit
Discredit, substantiv
Sinonime: compromitere, discreditare, desconsiderație, defavoare.  
Discredita
Discredita, verb
Sinonime: a compromite, a descalifica, a defăima, a ponegri, a calomnia.  
Discreditare
Discreditare, substantiv
Sinonime: calomniere, compromitere, (rar) discredit.  
Discreditat
Discreditat, adjectiv
Sinonime: compromis, dezonorat; (și cu rol de substantiv) calomniat.  
Discrepanţă
Discrepanţă, substantiv feminin
Sinonime: nepotrivire, dezacord.  
Discret (discretă)
Discret (discretă), adjectiv
Sinonime: rezervat, reţinut, (învechit şi regional) tainic; cuantificat.  
Discreţie
Discreţie, substantiv
Sinonime: circumspecție, decență, moderație, modestie, ponderație, reținere, rezervă, secret, tăcere.  
Discreționar
Discreționar, adjectiv
Sinonime: absolut, arbitrar, dictatorial, discrețional, ilimitat.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/




Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie