Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Împuternicire
Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  
Împuternicit
Împuternicit, substantiv
Sinonime: delegat, reprezentant, procurist, mandatar.  

Abilitate (abilități)
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  
Autoriza
Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  
Autorizaţie
Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  
Delega
Delega, verb
Sinonime: a împuternici, a da mandat, a însărcina.  
Delegat (delegată)
Delegat (delegată), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: împuternicit, însărcinat, mandat, procurist, reprezentant, emisar, mesager, sol, trimis, (prin Transilvania) mânat, (învechit) misit, rugător, solitor.  
Exponent
Exponent, substantiv masculin
Sinonime: delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.  
Investit (investită)
Investit (investită), adjectiv
Sinonime: împuternicit, acreditat; plasat, alocat.  
Învesti
Învesti, verb
Sinonime: a delega, a împuternici, a confirma.  
Înzdrăveni
Înzdrăveni, verb
Sinonime: a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) tonifica, a (se) vindeca, a se învoinici, a se pune pe picioare, a(-şi) recăpăta puterile, a(-și) reface forţele, (învechit și popular) a (se) împuternici, (latinism rar) a (se) sana, (Moldova) a (se) priboli, (popular) a (se) scula, (prin Oltenia, Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (regional) a (se) răzbuna, (regional) a (se) vânjoșa, (regional) a strănuta, (Transilvania) a (se) citovi; (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni; (învechit) a (se) remedia, a (se) vrăciui; (popular și familiar) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici.  
Mandat
Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  
Mandatar
Mandatar, substantiv masculin
Sinonime: împuternicit, reprezentant, delegat, procurist.  
Misit
Misit, substantiv masculin
Sinonime: agent de schimb, comisionar, delegat, emisar, intermediar, interpus, împuternicit, mesager, mijlocitor, reprezentant, samsar, sol, traficant, trimis, (învechit) sensal, (regional) mecler.  
Misiune
Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  
Proclama
Proclama, verb
Sinonime: a decreta, a declara, a hotărî; a investi, a împuternici.  
Procura
Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  
Putere
Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  
Reprezentant (reprezentantă)
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: mandatar, împuternicit, delegat; exponent.  
Vătaf
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.  
Abilita
Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  
Comision
Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  
Delegaţie
Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  
Deputat
Deputat, substantiv
Sinonime: ambasador, emisar, împuternicit, delegat, mandatar, reprezentant, sol, trimis; ales, parlamentar; (politică) (prin Transilvania, ieşit din uz) ablegat.  
Analepsie
Analepsie, substantiv
Sinonime: (medicină) împuternicire, înzdrăvenire.  
Drept
Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  
Procuraţie
Procuraţie, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  
Volnici
Volnici, verb
Sinonime: a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.  
Investire
Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  
Învestitură
Învestitură, substantiv
Sinonime: împuternicire, întronizare, (variantă) investitură.

Investitură, substantiv
Sinonime: desemnare, instalare, împuternicire, încoronare, învestitură, nominație.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie