Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Împuternicire
Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  

Abilitate (abilități)
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  
Autorizaţie
Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  
Mandat
Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  
Misiune
Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  
Procura
Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  
Putere
Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  
Comision
Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  
Delegaţie
Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  
Analepsie
Analepsie, substantiv
Sinonime: (medicină) împuternicire, înzdrăvenire.  
Drept
Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  
Procuraţie
Procuraţie, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  
Investire
Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  
Învestitură
Învestitură, substantiv
Sinonime: împuternicire, întronizare, (variantă) investitură.

Investitură, substantiv
Sinonime: desemnare, instalare, împuternicire, încoronare, învestitură, nominație.  
Plirexusiotită
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  
Înzdrăvenire
Înzdrăvenire, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, lecuire, reconfortare, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, tonificare, vindecare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort; (învechit) sănătoșare, tămăduință, vracevanie; (popular) sculare, tămăduială.  
Acreditare
Acreditare, substantiv
Sinonime: acreditat, atestare, confirmare, împuternicire, validare.  
Rescripție
Rescripție, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicire, mandat (de ridicare de bani).  
Vechilet
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime: autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.  
Vechilimea
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.  
Vechilâc
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.  
Înfiripare
Înfiripare, substantiv
Sinonime: alcătuire, apariție, fortificare, ivire, îndreptare, înjghebare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.  
Refacere
Refacere, substantiv
Sinonime: creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie