Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Defect
Defect, substantiv neutru
Sinonime: lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune.

Defect, adjectiv
Sinonime: defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.  
Defecta
Defecta, verb
Sinonime: a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.  
Defectare
Defectare, substantiv
Sinonime: dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.  
Defectat
Defectat, adjectiv
Sinonime: defect, cu defect, stricat.  
Defectibil
Defectibil, adjectiv (învechit)
Sinonime: imperfect, slab.  
Defecție
Defecție, substantiv
Sinonime: abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.  
Defecţiune
Defecţiune, substantiv
Sinonime: defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.  
Defectiv
Defectiv, adjectiv
Sinonime: (gramatică) lipsit de unele forme gramaticale, nefolosit la toate formele flexionare, (învechit) scăzăţiv.  
Defector
Defector, substantiv
Sinonime: apostat, dezertor, renegat, transfug, trădător.  
Defectuos
Defectuos, adverb
Sinonime: incorect.  
Defectuos (defectuoasă)
Defectuos (defectuoasă), adjectiv
Sinonime: deficitar, cu defecte, cu lipsuri, cu neajunsuri, neconvenabil.  
Defectuozitate
Defectuozitate, substantiv
Sinonime: anomalie, carență, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, iregularitate, lacună, stare de defecțiune, tară, viciu.  

Anomalie
Anomalie, substantiv feminin
Sinonime: abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.  
Beteșug
Beteșug, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.  
Bubă
Bubă, substantiv feminin
Sinonime: abces, buboi, furuncul, umflătură; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.  
Cusur
Cusur, substantiv neutru
Sinonime: abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.  
Deficienţă
Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime: carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.  
Deficit
Deficit, substantiv neutru
Sinonime: pierdere, lipsă, defect, neajuns, pagubă.  
Deficitar (deficitară)
Deficitar (deficitară), adjectiv
Sinonime: cu lipsuri, cu defecte, cu pagubă, păgubaş.  
Deranja
Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  
Deranjament
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime: defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.  
Deranjat (deranjată)
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  
Detracat (detracată)
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime: smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.  
Greş
Greş, substantiv neutru
Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.  
Greşeală
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  
Hibă
Hibă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: cusur, defect, deficienţă, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, nevoie, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.  
Impecabil (impecabilă)
Impecabil (impecabilă), adjectiv
Sinonime: ireproşabil, fără defect, perfect, desăvârşit, fără cusur.  
Imperfect (imperfectă)
Imperfect (imperfectă), adjectiv
Sinonime: nedesăvârşit, cu defect, deficient.  
Imperfecţiune
Imperfecţiune, substantiv feminin
Sinonime: defect, cusur, scădere, neajuns, lipsă.  
Impracticabil (impracticabilă)
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime: defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, rău, stricat.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie