Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Accepta
Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  
Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  
Acceptabilitate
Acceptabilitate, substantiv
Sinonime: admisibilitate, gramaticalitate, plauzibilitate, receptibilitate.  
Acceptanță
Acceptanță, substantiv
Sinonime: accepție.  
Acceptare (acceptări)
Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime: aprobare, admitere, primire, consimțire; recunoaștere.  
Acceptat (acceptată)
Acceptat (acceptată), adjectiv
Sinonime: aprobat, admis, primit; recunoscut, (învechit) recept.  
Acceptație
Acceptație, substantiv
Sinonime: accept, acceptare, acord, agrement, aprobare, asentiment, consimțământ, omologare, permisiune, (învechit) acceptațiune, (învechit) aprobație.  
Acceptator
Acceptator, adjectiv
Sinonime: (învechit) acceptant.  

Acord
Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  
Admite
Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  
Adopta
Adopta, verb
Sinonime: a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.  
Aproba
Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  
Asentiment
Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  
Bine
Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  
Concede
Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  
Consimţi
Consimţi, verb
Sinonime: a fi de acord, a-și da consimțământul, a aproba, a încuviinţa, a fi de părere, a accepta, a admite.  
Convenabil (convenabilă)
Convenabil (convenabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, acătării, nimerit, apt, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (familiar) pasabil, accesibil, moderat, rezonabil, (livresc) modic, ieftin.  
Conveni
Conveni, verb
Sinonime: a cădea de acord, a se învoi, a se înţelege; a corespunde, a fi pe plac, a fi potrivit, a(-i) plăcea, a prefera; (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăţi, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi; a accepta, (învechit) a pristăni.  
Decent (decentă)
Decent (decentă), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.  
Deschidere
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  
Împărtăşi
Împărtăşi, verb
Sinonime: a (se) cumineca; a comunica, a destăinui, a transmite; a primi, a accepta.  
Îndura
Îndura, verb
Sinonime: a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi; a consimţi, a accepta, a se îndupleca, a binevoi, a găsi de cuviinţă, a catadicsi.

Indura, verb
Sinonime: (medicină) (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări.  
Însuşi
Însuşi, verb
Sinonime: a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.  
Învoi
Învoi, verb
Sinonime: a permite, a îngădui, a conveni, a consimţi, a accepta; a favoriza, a face pe voie; a (se) tocmi, a (se) angaja.  
Lăsa
Lăsa, verb
Sinonime: a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.  
Merge
Merge, verb
Sinonime: a se deplasa, a se duce, a se mişca, a pleca, a se îndrepta; a fi în circulaţie, a avea curs, a funcţiona; a se potrivi, a fi convenabil, a fi acceptabil, a fi posibil.  
Mulţumi
Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  
Mulţumitor (mulțumitoare)
Mulţumitor (mulțumitoare), adjectiv
Sinonime: acceptabil, convingător, corespunzător, îndatorat, mulţumit, obligat, recunoscător, satisfăcător, satisfăcut, suficient, (regional) mulțămitor.  
Pasabil (pasabilă)
Pasabil (pasabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, satisfăcător, mulţumitor.  
Permite
Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie